Catina albă, cunoscută şi sub numele de catina de rau, este un arbust alburiu, foarte ramificat şi spinos, care creşte la noi incepand din nisipurile şi pietrisurile litorale pana in regiunile muntoase, mai ales pe albiile raurilor din zonele de deal (unde conţinutul în vitamina C este mai ridicat) din judetele Arges, Dambovita, Buzau, Prahova, Bacau şi Vrancea), alcatuind uneori, cranguri şi tufisuri de intindere. Asemanari-deosebiri: în tara noastra creste subspecia carpatica Rousi cu ramuri drepte (nu in zig-zag), frunze late peste 5 mm şi fructe subglobuloase. Se deosebeşte de salcioara (Eleagnus angustifolia) care are flori hermafrodite (cu ambele sexe) si fructe argintii. Paducelul (Crataegus monogyna), cu care ar avea unele asemănări, se caracterizează prin frunze divizate şi fructe în inflorescente pedunculate, cu caliciul persistent.
In scopuri medicinale se folosesc fructele mature atat in stare proaspata cat şi uscata. Se recolteaza imediat dupa coacere si pana la lasarea primului ger, după care continutul în vitamina C scade brusc. In stare cruda au gust acru-astringent, iar coapte mai placut, cu miros de ananas. Componentii principali: vitamine (A, B1, B2, C — predominanta—D, E, K, PP si altele), pigmenţi carotenoidici (aceştia sunt dizolvati in acizi grasi şi dau fructelor culoarea portocalie), acid folic, acizi grasi nesaturati, fitosteroli, inozitol, izoramnetol, acid nicotinic şi ulei volatil. Indicatii terapeutice: ulcer gastric si duodenal, afectiuni hepatice, dereglari circulatorii, afectiuni neuroendocrinologice, alergii, diaree, urticarie, scorbut, reumatism, psoriazis. Proprietăţi: tonifiant general, acţiune puternic antiscorbutica, astringent şi vermifug. Fructele de catina sunt considerate ca o polivitamină naturala si pot fi consumate sub forma de suc, gem, marmelada, siropuri etc. Pentru obţinerea produselor amintite, fructele proaspete se storc intr-o presa de struguri sau se freaca pe o sita inoxidabila pentru inlaturarea samburilor. La sucul obtinut se adauga zahar după formulele obisnuite de preparare din cartile de specialitate culinara.
Mod de folosire. Intern: infuzie — 2 linguri de fructe zdrobite la 500 ml apa clocotita; se lasa vasul acoperit 30 de minute; se bea fractionat in cursul unei zile (o bautura placuta şi racoritoare se obtine din 750 g fructe fierte cu 6 litri apa si 1 kg zahar — dupa racire se toarna în sticle şi se pastreaza la loc racoros). Pulberea de catina se realizeaza din scoarta de catina, care este lasata in prealabil la uscat in jur de doua saptamani si macinata. Se administreaza o jumatate de lingurita de patru ori pe zi. Siropul de catina se realizeaza dintr-un amestec de jumatate de litru de suc de catina si jumatate de litru de miere. Dupa ce amestecul s-a omogenizat, acesta se poate pastra in frigider pana la cateva luni. Se administreaza 4-6 linguri pe zi. Tinctura de catina se realizeaza amestecand sapte linguri de praf de coaja de catina cu 250 ml de alcool alimentar de 70-80 grade, amestec ce se lasa la macerat in jur de 15 zile, timp in care se agita din cand in cand. Dupa aceasta perioada, amestecul se strecoara si se administreaza de 3 ori pe zi in amestec cu 100 ml de apa. Poate fi utilizat si extern pentru rani, in forma diluata.
buna catina ornamentala este buna de consum? multumesc
RăspundețiȘtergere