COADA SORICELULUI UN BUN ANTIBIOTIC NATURAL

      Denumiri populare mai cunoscute: alunele, bradatel, ciureşica, iarba oilor, sorocina.
Planta erbacee perena medicinala din genul Achillea, inaltă pana la 80 cm, cu frunze paroase si flori albe, roz sau rosiatice dispuse in inflorescenta. Este o planta vivace, stolonifera, care creste prin locuri cultivate si necultivate, din zona de ses si pana in cea montana, in intreaga tara prin fanete, poieni, margini de paduri, drumuri si cai ferate, cu predi­lectie pe soluri nisipoase usoare. Infloreste din luna iunie pana in septembrie.
    In scopuri medicinale  se utilizează atat partile aeriene  cat si florile . Recoltarea  se face în momentul in care majoritatea florilor sunt complet deschise, spre sfarsitul infloririi, in zile senine la pranz cand continutul in chamazulena (cu actiune antiinflamatorie) este maxim. Se usuca in locuri aerisite, in special in poduri acoperite cu tabla, in strat subtire. Componentii principali: Ulei volatil de culoare albastra, bogat in azulena (in special in chamazulena), proazulene, achilina, taninuri, flavonoide si unele substante  inzestrate cu actiune antibiotica si colina ; compusi triterpenici   (alfa pinen, borneol, carofilen etc); acizi: salicilic, formic, acetic, izovalerianic, aconitic, ascorbic; asparagina; ulei gras format din acizii: linoleic, oleic, miristic, palmitic; giceride ale acestor acizi; rezine; saruri de magneziu;  un glicozid benzaldehidcianhidric etc. Proprietati: calmant gastric, astringent, antiinflamator, calmant si usor antiseptic si tonic-amar.
   Indicatii. Intern: in anorexie datorita gustului amar im­primat de achileina creste apetitul: in hemoroizi, hiper-menoree şi dismenoree datorita achileinei, care reduce timpul de coagulare al sangelui, diminueaza congestia, usuca secre­tia şi are proprietati calmante şi dezinfectante: in colici he­patice, ca stimulent si calmant, mareste secretia biliara; in enterocolite, colici gastrice si cistite. Extern: sub formă de comprese calmeaza tenurile inro­bite si iritate; in arsuri, plagi supurante (purulente), eczeme zemoinde, abcese dentare, ulcer varicos; in tratarea hemo­roizilor sub forma de ceai in amestec cu frunze de urzica; in caz de constipatie se adauga si coaja de crusin.
   Mod de folosire: Intern: sub forma de infuzie 2-5 g % (200-300 ml pe zi) se ia in enterocolite, gastrite si anorexii; infuzie din 2 linguri de flori la 500 ml apa clocotita — se bea caldut si fractionat in 4-5 reprize, in cursul unei zile; infu­zie mai concentrata facuta din 10 g planta la 100 ml apa ajuta la eliminarea viermilor intestinali — ceaiul se bea di­mineata pe stomacul gol.
   Extern: infuzie de 10% sau de 3 linguri la 500 ml apa clocotita, sub forma de bai sau comprese, se foloseşte ca antiinflamator, dezinfectant si calmant, in arsuri, plagi pu­rulente, hemoragii etc.
   Utilizari populare: la rani si taieturi se stoarce seva pe rana sau taietura, iar cu resturile se leaga; in alte zone, frun­zele se piseaza, se amesteca cu grasime şi se pun pe rana, ori se usuca, se sfarama si se presara praful; frunza pisata si amestecata cu rasina se pune pe buboaie, grabindu-le coacerea, spargerea si vindecarea; frunzele uscate si pisate, se pun intre degetele de la picioare contra oparelii.
   Intra in compoziţia ceaiurilor: gastric, anticolic, hepatic şi laxativ antihemoroidal.