CICOAREA UN FOARTE BUN DEPURATIV

       Planta erbacee perena, cu flori albastre, spontana şi adesea cultivata pentru radacinile sale, din care se extrage un surogat de cafea. Cicoarea de gradina este planta bienala legumicola de la care se consuma frunzele care cresc la baza. Răspindire: în paşuni si fineţe, pe marginea drumurilor, căilor ferate si santurilor, a culturi­lor, în locuri necultivate, pe marginea raurilor, din zona de campie pană in cea montana.
In scopuri medicinale se intrebuinteaza:  partile aeriene (Herba Cichorii) care se recolteaza în prima parte a perioa­dei de inflorire a plantei, in iulie-august, cand tulpinile nu au apucat sa se lignifice (pentru ca produsul să fie de calitate superioara se taie şi rozeta de frunze bazale) si radacinile (Radix Cichorii) care se recolteaza in septembrie-octombrie.

  Componentii principali: un glicozid al eseuletinei numit cicorina, insulina, arginina, colina, acid dicafeiltartric sau acid cicoric, levuloza, fier, fosfor, calciu etc; radacina contine substante triterpenice amare, lactucina si lactupierina, insulina, intibină (principii amare), fructoza, pentozane, colina, alfa şi beta lactucerol, tanin, ulei volatil, rezine, etc.

  Proprietati: eupeptic-amar si colagog; diuretic si laxativ hipoglicemiant; antitiroidian şi depurativ.   
    Indicatii: in furunculoza si acnee (sub forma de ceai, în asociatie cu radacina de brusture si iarba de trei frati patati), in angiocolite, dischinezii biliare, constipatii cronice, hepa­tite cronice; în alimentatie planta este cultivata pentru prepararea cafelei de cicoare cu proprietati gastrice.

    Mod de folosire: decoct (2 lingurite de radacina maruntita în 200 ml apa rece, se fierbe 5 minute; se bea caldut, in 3 reprize inaintea meselor principale); component al ceaiuri­lor medicinale (depurativ, laxativ-purgativ).