Planta erbacee, cu tulpina paroasa, inalta de 20-60 cm, cu flori mici, albe sau roz, cu miros plăcut. Infloreşte din iulie pana in septembrie. Specia este zonată in Campia Baraganului (cu deosebire in judetul Ilfov), Burnazului, Olteniei si Timişului. In scopuri medicinale se utilizează părtile aeriene ale plantei (Herba Basilici) formate din tulpini şi ramuri tinere, cu sau fara inflorescente, acoperite cu frunze de culoare verde.
Se pot realiza pana la trei recoltari pe an, in perioada iulie-septembrie, la inceputul infloririi, taindu-se planta la 8-12 cm de la pamant. Componentii principali: ulei volatil, saponozide triterpenice, tanoizi etc. Uleiul volatil este bogat in estrargol pana la 80%) si linalol (pînă la 50%).
Proprietati: aromatizant, calmant al colicilor intestinale, absoarbe gazele, galactogog, reduce starile de voma.
Indicatii: Se administreaza in colici intestinale, meteorism (balonari intestinale), voma, gripa, bronsita (acuta si cronica) cefalee (dureri de cap), anorexie (lipsa poftei de mancare),diaree,colita de fermentatie. Uleiul volatil are proprietati antimicrobiene si antifungice. Mod de folosire. Intern: Infuzie -o lingurita la 200 ml. apă clocotită. Se beau 2-3 ceaiuri caldute pe zi, dupa mesele principale (în colici intestinale, balonari, bronsita-acuta şi cronica). In colitele de fermentatie ceaiul se bea neandulcit sau indulcit cu zaharina . Utilizari populare: frunzele de busuioc se pun pe taieturi si bube, iar in legaturi la uimele de pe gat şi sale; fumul rezultat din punerea frunzelor pe carbuni se trage in piept contra tusei, iar pe nas contra guturaiului, tulpina de busuioc aprinsa se foloseste la arderea negilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu