PAPADIA PENTRU BOLI DE FICAT

    Denumiri populare mai cunoscute:  floarea broastei, floarea turcului, gusa gainii, laptuca, lilicea, ouale gainii, papa lunga, parasita gainilor, pui de gasca.
  Planta erbacee perena, inalta de 5-70 cm, cu frunze dispuse in rozeta bazala si flori galbene grupate in capitule. Creste in locuri insorite si semiumbrite, pe marginea drumurilor, in locuri necultivate, prin pasuni si fanete din zona de campie pana in cea subalpina. Se gaseste abundent in terenurile cultivate cu lucerna. Infloreste din aprilie pana la sfirsitul lui septembrie. La recoltare in stadiul tanar, dupa forma, frunzele de papadie se pot confunda cu cele de cicoare sau de susai, primele fiind complet glabre, pe cand cele de cicoare au peri moi, iar cele de susai au peri aspri. In scopuri medicinale se intrebuinteaza: frunzele care se recolteaza in martie-iunie, taindu-se cu sapa rozeta de frunze; planta intreaga care se recolteaza tot primavara, inainte sau in timpul formarii bobocilor florali, prin smulgere daca pamantul este reavan, ori in cazul unui pamant mai uscat prin folosirea cutitului sau cazmalei: rizomii cu radacina se recolteaza, incepind din iulie pina toamna tirziu cu ajutorul cazmalei. Toate produsele sunt lipsite de miros, insa au un gust amar accentuat.
  Componentii principali: in partile aeriene — taraxacina, vitaminele B si C ,steroli, grasimi (sub forma de gliceride ale acizilor: oleic, stearic, palmitic etc.):, tanin, flobafene, colina, glucoza, polioze, ulei volatil, substante  antibiotice, substante proteice, acid tartric, saruri de azot, calciu, fosfati, alcooli triterpenici (arnidiol si faradiol). subsante de natura carotenoidica, xantofile, flavoxantine etc.; radacinile contin: al­cooli triterpenici, taraxerol, beta amirina, sistosterina, stigmasterina si alte fitosterine, inulina, substante proteice, rezine, grasimi, fructoza, levuloza, vitamine (A, B, C, D), tiamina, acid nicotinic si amida acidului nicotinic, colina, asparagina, arginina, gliceride ale acizilor: palmitic, oleic si linoleic.Proprietati: colagog, coleretic, diuretic, diaforetic si tonic amar.
  Indicatii: ca medicament in toate bolile unde exista un dezechilibru glandular: sub forma de ceai se recomanda in obezitate, in boli de ficat, marind secretia biliara, normalizeaza circulatia sangelui, mareste pofta de mancare la convalescenti, are actiune diuretica, sporind cantitatea de urina in 24 de ore; in eczeme si alte boli de piele, in guta, reumatism ai ateroscleroza.
 Mod de folosire : a) Infuzie: 2 lingurite de planta la 250 ml apa clocotita, se beau 2-3 ceaiuri in timpul unei zile, de preferinta dupa mesele principale. Decoct: 2-3g% radacina, luandu-se 1-2 cani de ceai pe zi, timp de 1-2 luni (in dispepsii, insuficienta hepatica si icter cataral). Sub forma de salata frunzele tinere se consuma primavara.
Utilizari populare: Florile: contra galbinarii; in boli de ficat si pentru circulatie sau inoirea sangelui, contra frigurilor; in bolile de rinichi si contra hemoragiei (ceaiul din radacina); in dureri de piept si naduseli. Planta intreaga maruntita intra in compozitia ceaiurilor depurativ, dietetic si gastric, iar radacina in a ceaiului hepatic nr. 2.